Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat în 29 noiembrie 2015 în mijlocul obştii monahale de la Mănăstirea Cernica din judeţul Ilfov, unde a participat la Sfânta Liturghie.
Prin milostenie omul poate dobândi viaţa veşnică
În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a arătat că Pericopa Evanghelică citită astăzi, de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul al XVIII-lea, versetele de la 18 la 27, în Duminica a XXX-a după Rusalii, descrie milostenia drept o cale spre mântuire.
„Pericopa Evanghelică ne arată că prin milostenie, prin ajutorarea celor săraci, omul poate dobândi viaţa veşnică. Ceea ce reţinem în mod cu totul deosebit este căutarea sinceră, întrebarea esenţială a vieţii pe care acest tânăr sau dregător bogat numit «tânăr» în Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei şi numit «dregător bogat» în Evanghelia după Luca, o adresează Mântuitorului Hristos. Întrebarea lui «ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci» este întrebarea cea mai frumoasă, este întrebarea esenţială a vieţii fiecărui om trăitor pe acest pământ. Ce să fac în timpul vieţii pământeşti ca să dobândesc viaţa veşnică ? În aceasta noi vedem că tânărul bogat a avut o nemulţumire sufletească şi că, deşi era foarte bogat şi a respectat încă din copilărie sau din tinereţile sale ceea ce poruncea legea şi anume poruncile, deşi era evlavios şi moral sau virtuos, avea o nemulţumire totuşi. Simţea că nu este complet sau deplin fericit. Că multele lui bogăţii nu erau suficiente ca să umple dorul lui nesfârşit după viaţă nesfârşită, după viaţă veşnică”, a spus Preafericirea Sa.
Viaţa veşnică este comuniunea veşnică cu Dumnezeu
În Evanghelie, dregătorului i se cere în schimbul a ceva trecător și material să-L primească în viața sa pe Mântuitorul Hristos, a mai subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
„Hristos Domnul nu i-a spus doar vinde tot ce ai, împarte săracilor că vei avea comoară în Ceruri, ci a mai adăugat ceva: şi apoi «vino de urmează Mie». Deci, nu l-a lăsat pe drumuri pe acest om dacă şi-ar fi vândut averile şi le-ar fi împărţit săracilor, ci i-a cerut ca în schimbul a ceva material şi trecător să primească în viaţa sa pe Cineva netrecător, pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta este schimbul: să renunţe la ceva pentru a câştiga pe Cineva. Să renunţe la cele trecătoare spre a se uni cu Fiul lui Dumnezeu cel netrecător, cel veşnic, pentru că El este izvorul fericirii pe care o căuta de fapt dregătorul bogat. El căuta viaţa veşnică, dar viaţa veşnică nu este o viaţă impersonală. Viaţa veşnică este comuniunea veşnică cu Dumnezeu, izvorul iubirii nesfârşite şi al vieţii veşnice”.
Bogăţia adunată prin muncă cinstită este o binecuvântare de la Dumnezeu
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat că Dacă omul bogat este şi milostiv atunci se aseamănă cu Dumnezeu cel bogat în milostivire.
„Această convertire a tânărului bogat sau a dregătorului bogat se numeşte o convertire lentă, nu imediată, rapidă. Sunt oameni care îşi schimbă viaţa imediat, alţii însă duc o luptă pe termen lung până când ajung să împlinească în viaţa lor voia lui Dumnezeu. Convertirea aceasta lentă care cere timp, rugăciune şi multă stăruinţă, este şi convertirea cea mai profundă, cea mai temeinică. Evanghelia ne arată că omul bogat se mântuieşte greu nu pentru că este bogat. Pentru că o mulţime de oameni bogaţi din Sfânta Scriptură sunt binecuvântaţi de Dumnezeu. Bogăţia, ca şi sărăcia, nu este rea în sine, ci depinde cum o folosim. Este rea bogăţia acumulată pe nedrept prin câştig urât, prin hoţie, prin exploatare. Dar bogăţia adunată prin muncă cinstită este o binecuvântare de la Dumnezeu. Nu bogăţia în sine este problema, ci modul în care ne raportăm la ea, relaţia noastră cu bunurile materiale. Dacă omul bogat este şi milostiv atunci se aseamănă cu Dumnezeu cel bogat în milostivire. De aceea, Mântuitorul spune «Fiţi milostivi precum Tatăl vostru cel din Ceruri milostiv este». Deci, nu bogăţia este piedică în calea mântuirii, ci bogăţia fără dărnicie, acumularea de bunuri materiale fără a le împărtăşi, fără a le dărui şi altora care au nevoie de ajutorul nostru. Sărăcia nu este virtute decât dacă se transformă în rugăciune, în bunătate, în rugăciune pentru alţii. Dacă sărăcia este rezultatul lenei şi al trândăviei nu este o virtute. Dar dacă omul este sărac nu-şi mai pune multă nădejde în propriile averi, ci mai întâi îşi pune nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Evanghelia vrea să spună că foarte greu se mântuieşte bogatul zgârcit, dar bogatul milostiv se mântuieşte mult mai uşor”.
La final, Preafericirea Sa a oferit Mănăstirii mai multe cărți teologice şi de cult. Darul a fost prilejuit și de hramul așezământului monahal de joia aceasta, când va fi pomenit Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani. Părticele din moaștele acestuia se află în Biserica Mănăstirii.
Situată la o distanţă de numai 12 kilometri spre răsărit de Capitală, Mănăstirea Cernica se întinde pe două dintre insulele lacului Cernica. Ctitorie a marelui vornic Cernica Ştirbei şi a soţiei sale, doamna Chiajna, Mănăstirea Cernica este atestată documentar încă din anul 1608, printr-un hrisov domnesc al lui Radu Vodă Şerban.
– See more at: http://basilica.ro/patriarhul-romaniei-la-manastirea-cernica-110759.html#sthash.pz5X6kIE.dpuf
