Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit sâmbătă, 05 decembrie 2015, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Capela Sfântul Ierarh Nicolae de la Penitenciarul Jilava din Protopopiatul Ilfov Sud.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat în cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei că sfințirea capelei unui penitenciar este o lucrare deosebit de importantă din punct de vedere pastoral, spiritual, social și uman în general.
Sfințirea unei biserici înseamnă sfințirea unei noi porți a cerului
Preafericirea Sa a evidențiat importanța Bisericii pentru viața duhovnicească a credincioșilor, explicând celor prezenți că Biserica, locaș de închinare, este singurul loc din lume în care primim arvuna vieții veșnice: „În Biserică, noi ne pregătim pentru Învierea cea de obște, de la sfârșitul veacurilor. Ne pregătim prin învierea sufletului din moartea cauzată de păcat. Ne pregătim prin spovedanie, prin primirea iertării păcatelor și prin Sfânta Împărtășanie cu Trupul și Sângele lui Hristos care ni se dăruiesc din Sfântul Potir spre iertarea păcatelor și spre viața veșnică. Se spune că în Biserică se primește iertarea păcatelor și de aceea păcatele se iartă numai de către Dumnezeu. Însă, Hristos Domnul a dăruit această putere de a ierta păcatele și Apostolilor Săi și prin ei slujitorilor Bisericii. Fără iertarea păcatelor nu poate nimeni să se mântuiască, să intre în Împărăția Cerurilor. De aceea, Biserica a fost numită «Anticamera Împărăției Cerurilor» sau «Laboratorul Învierii»”.
Iubirea nepătimașă, neposesivă și dezinteresată se dobândește în primul rând prin rugăciune
În continuare, Patriarhul României a vorbit despre importanța rugăciunii în penitenciar: „Omul privat de libertate socială se simte limitat în posibilitățile sale de deplasare, acțiune, inițiativă și atunci de mare folos este dobândirea libertății interioare, adică libertatea de a iubi pe Dumnezeu și pe semeni. Iubirea nepătimașă, neposesivă și dezinteresată se dobândește în primul rând prin rugăciune. Omul care se roagă lui Dumnezeu stabilește o legătură duhovnicească nevăzută, dar reală cu Dumnezeu. În această convorbire, Dumnezeu nu răspunde prin cuvinte, ci printr-o prezență pașnică, iubitoare și milostivă. De aceea, oamenii care se roagă mult pacifică sufletul și simțirile lor. Ei ajung la o libertate interioară mai mare decât libertatea exterioară a celor din societate. Prin rugăciune omul limitat și trecător se unește și se împrietenește cu Dumnezeu cel Milostiv, Nelimitat și Netrecător”.
„Într-un penitenciar, așa cum mărturisesc cei care au fost închiși ani mulți, rugăciunea este nu doar un refugiu, ci și o formă de umanizare, de pacificare interioară și de creștere spirituală. Au fost oameni care erau foarte credincioși înainte, în libertate, dar în închisoare rugăciunea lor a fost mai intensă. De aceea, Părintele Dumitru Stăniloae când a fost întrebat după cinci ani de închisoare: «Ce ați învățat acolo?», a răspuns: «Am învățat să mă rog», deși era preot și profesor”, a mai spus Preafericirea Sa.
În rugăciune sufletul omului este liber
Pe lângă aspectul individual al rugăciunii mai există și unul social, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Omul privat de libertate se gândește foarte mult la cei dragi de acasă. Acest fapt că se gândește la ei și se îngrijorează, uneori îl macină sufletește, dar dacă îi pomenește în rugăciune pe cei dragi, deși este despărțit de ei fizic, se unește cu ei prin rugăciune. Când pomenim pe cineva în rugăciune înseamnă că îl iubim în Dumnezeu și îi încredințăm pe cei pentru care ne rugăm iubirii milostive a lui Dumnezeu. Această pomenire a celor dragi în paraclis, în celulă, înseamnă o libertate interioară, dar și o dragoste exprimată spiritual față de cei care nu sunt fizic aproape. Când ne rugăm pentru părinți, copii, rude sau prieteni, îi purtăm în sufletul nostru indiferent de cât spațiu fizic avem în jur. Atunci, sufletul celui care se roagă se lărgește, se sensibilizează, nu se mai gândește doar la sine, ci uită de sine și se gândește la cei pe care îi iubește”.
Sfântul Nicolae reprezintă iubirea milostivă a lui Dumnezeu
Preafericitul Părinte Daniel a vorbit, de asemenea, și despre Sfântul Nicolae care urmează să fie prăznuit mâine, 06 decembrie, în Biserica Ortodoxă Română: „Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinți, atât în Biserica Răsăriteană, cât și în cea Apuseană, pentru că era milostiv. Milostenia a creat popularitatea lui. Există Sfinți Părinți foarte învățați, dar ei nu au devenit atât de populari precum Sfântul Nicolae care reprezintă iubirea milostivă a lui Dumnezeu arătată oamenilor nevoiași și mai ales copiilor. Hramul acestei biserici, Sfântul Nicolae, la care noi am mai adăugat pe Sfinții ocrotitori ai capelelor din penitenciare, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, arată că accentul cade pe iubirea milostivă, smerită și darnică. Această dimensiune a iubirii milostive vrem să o exprimăm și prin faptul că am pregătit pachete pentru cei 1340 de deținuți din Penitenciarul Jilava. Dorim să întreprindem această acțiune în toate penitenciarele din Arhiepiscopia Bucureștilor unde se află peste 4500 de deținuți”.
Moș Crăciun este personificarea iubirii milostive a Tatălui Ceresc
„Uneori, copiii îl confundă pe Sfântul Nicolae cu Moș Crăciun. Însă, Moș Crăciun este preînchipuit de Sfântul Nicolae prin bunătatea sufletului, prin dărnicie. În realitate, Moș Crăciun este personificarea iubirii milostive a Tatălui Ceresc care trimite în lume pe Fiul Său, Iisus Hristos, pentru mântuirea lumii. În colindele din Dobrogea referitoare la Sfântul Apostol Andrei este o întrebare: «Cine este Moș Crăciun?», iar răspunsul este acesta: «Moș Crăciun e tatăl vostru, e și Dumnezeul nostru»”, a explicat Preafericirea Sa.
După cuvântul de învățătură, ca semn de prețuire pentru lucrarea săvârșită la Capela Sfântul Ierarh Nicolae, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat:
– Ordinul Sfântul Ioan Gură de Aur pentru clerici Părintelui Dumitru Beșleagă din cadrul Penitenciarului Jilava, Protoieria Ilfov Sud;
– Rangul de iconom stavrofor Părintelui Mihai Cristian Popescu de la Parohia Doamna Oltea, Protopopiatul Sector 2 Capitală;
– Ordinul Sanctus Stephanus Magnus domnilor Adrian Gașpar și Dumitru Creștin;
– Diploma omagială Sfântul Ioan Gură de Aur domnului Cătălin Claudiu Bejan, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor și domnului Cătălin Stroe, directorul Penitenciarului Jilava.
În continuare, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie în locașul de cult nou sfințit.
