Pelerinaj in Bulgaria
Ruse si imprejurimile sale

Ruse este al cincilea oras ca marime din Bulgaria. Situat in partea de nord a tarii, pe malul drept al Dunarii, in dreptul orasului romanesc Giurgiu, de care este legat prin Podul Prieteniei, orasul Ruse se remarca prin arhitectura sa deosebita si variata ca stil si prin numeroase cladiri inregistrate ca monumente de patrimoniu.
Pentru pelerini, nu putine sunt atractiile din Ruse si din imprejurimi. Biroul de Pelerinaje al Patriarhiei Romane organizeaza deja de cativa ani pelerinaje in regiunea Ruse, renumita prin manastirile de la Basarabovo si Ivanovo, prin cetatea Cerven si prin bisericile deosebite din orasul de la malul Dunarii printre care si Catedrala “Sfanta Treime”, sediul Mitropoliei de Ruse.

Catedrala “Sfanta Treime” din Ruse

Catedrala Mitropolitana din Ruse surprinde la prima vedere prin aspectul ei modest in exterior. Aceasta prima impresie va fi insa rapid spulberata o data cu intrarea in catedrala. Cateva date despre istoria acestui sfant lacas ne sunt oferite de catre Alin Hotcoleanu de la Biroul de Pelerinaje al Patriarhiei Romane:
“Catedrala are hramul Sfanta Treime. Anul constructiei acestei biserici nu s-a pastrat decat intr-o inscriptie aflata intr-un manuscris care este expus acum in muzeul catedralei. Este vorba de un manuscris romanesc care provine de la noi din tara, e un Evangheliar. Anul constructiei catedralei este 1632, il veti vedea notat de mana pe acest manuscris, asa cum este notat si aici pe aceasta placuta de ceramica de la intrare. Atunci se pare ca a inceput construirea bisericii. Lucrarile au fost finalizate in 1638. Pe acelasi manuscris o alta mana a adaugat sub anul 1632, anul 1638.
De la exterior, Catedrala seamana mai degraba cu o biserica modesta de la tara, mai saraca. Daca facem exceptie de partea de la intrare cu turla adaugata mai tarziu, vedem ca biserica este joasa ca inaltime, insa numai pe dinafara. A fost innegrita, asa cum o vedeti, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, pentru a nu fi remarcata din avion si a nu fi bombardata. Biserica a fost construita pe ruinele unei vechi catacombe. Dupa unii, catacomba data din secolul al V-lea. Vom vedea la intrare jos in dreapta cea mai veche parte a bisericii, ramasa din catacomba peste care s-a construit actuala catedrala. Catedrala pastreaza aspectul de catacomba pentru ca la intrare vom cobori 22 de trepte, dar o data ajunsi la patru metri sub nivelul solului vom descoperi o biserica mareata cu doua randuri de coloane frumoase, intr-adevar o catedrala impresionanta care se deschide neasteptat in fata celor care intra. Pe vremea stapanirii otomane, cand s-a construit aceasta biserica, crestinii nu aveau voie sa zideasca biserici mari. Nu era voie sa se construiasca nici turn, nici clopotnita, nu erau permise clopotele si nici toaca. Slujbele se desfasurau in taina in astfel de biserici mici si smerite. Biserica a fost pictata ceva mai tarziu, spre sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea. Iconostasul catedralei a fost realizat in 1807 cu influente vizibile ale stilului Scolii din Triavna. Restaurarea din 1989 n-a alterat cu nimic aspectul sau original. Autorul icoanelor de pe iconostas este un adept al Scolii Samokov. Ele au fost pictate in 1807. Frescele din biserica au fost pictate de profesorul Stefan Ivanov si de Gospodin Zeliazkov in anul 1932. Acum este catedrala mitropolitana. Aici slujeste si isi are resedinta in prezent IPS Neofit, Mitropolitul de Ruse.”

Catedrala are doua paraclise construite mai tarziu, in secolul al XIX-lea. In 1880 Zafir Saroglu, un bogatas originar din Ruse, a vizitat orasul de bastina al sau si al parintilor sai si a donat 40.000 de leva bulgaresti pentru constructia a doua capele, pentru amenajarea intrarii, pentru o scara si pentru o turla a catedralei “Sfanta Treime”. In 1885 lucrarile la noua parte a catedralei au fost incheiate iar anul este mentionat pe o placa aflata deasupra pridvorului unde sunt gravate si numele P.S Grigorie, Episcop de Ruse si Cerven, numele lui Zafir Saroglu si al tarului rus Alexandru I. Paraclisul din partea dreapta este functional si astazi si are hramul “Sfintii Chiril si Metodiu”. Celalalt paraclis din partea stanga a fost inchinat la inceput Sfantului Alexandru Nevski iar mai tarziu a fost transformat in muzeu al Catedralei. Iconostasele din paraclise au fost facute din marmura de Pireu, adusa din Grecia, iar autorii icoanelor au fost adepti ai scolii de pictura de pe langa Manastirea “Sfanta Treime” a Sfantului Serghie din apropiere de Moscova. In muzeu se gasesc icoane vechi din secolul al XVII-lea, carti vechi, vesminte preotesti, obiecte de cult si, desigur, manuscrisul care provine din Romania si care atesta vechimea acestei biserici.

In Catedrala “Sfanta Treime” din Ruse se afla si o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Preotii o pastreaza in Sfantul Altar, dar la sarbatori mai mari si cand vin pelerini icoana este scoasa in mijlocul bisericii spre inchinare.
In curte, langa catedrala se inalta clopotnita construita la sfarsitul secolului al XIX-lea. Sunetul melodios al celor cinci clopote anunta fiecare slujba. Langa clopotnita se afla doua pietre de mormant ale unor ofiteri din armata britanica, morti in 1856 in razboiul Crimeii.
Catedrala “Sfanta Treime” a fost declarata ca monument de valoare nationala datorita semnificatiei culturale a istoriei sale. Catedrala a fost complet restaurata in ultimul deceniu.

Biserica “Sfantul Gheorghe” din Ruse

Facem un alt popas la Ruse, la Biserica “Sfantul Gheorghe”. Cu toate ca este o biserica parohiala, situata in vecinatatea unor blocuri de locuinte, acest sfant lacas se remarca prin arhitectura sa de inalta clasa si prin frumusetea deosebita a catapetesmei. Biserica fost construita in secolul al XIX-lea, pe amplasamentul unei mai vechi biserici de lemn. Lucrarile au fost finalizate in anul 1842. Biserica actuala pastreaza intrucatva aspectul de catacomba. Are totusi o turla inalta adaugata mai tarziu. Actuala clopotnita dateaza din 1939 iar clopotul cantareste 445 kg. fiind confectionat de Blago Veleganov din Plovdiv. Si aici, la fel ca la Catedrala mitropolitana, vom descoperi, dincolo de aspectul exterior mai putin atragator, un spatiu interior de o frumusete deosebita, dupa cum ne spune si d-l Alin Hotcoleanu:

“Pentru a vedea biserica in toata splendoarea ei, in interior, dincolo de usa de intrare, coboram mai multe trepte. Specific acestei biserici este faptul ca are trei Sfinte Altare iar in interior se afla doua randuri de coloane cu capiteluri in stil Ionic. Detaliile arhitecturale si proportiile judicioase dovedesc o maiestrie in constructii de inalta clasa. Catapeteasma este foarte frumos sculptata cu trei usi imparatesti si fiecare altar are cate un hram. Hramul altarului central este “Sfantul Gheorghe”. Altarul din stanga are hramul “Sfantul Dimitrie Basarabov” iar cel din dreapta are hramul “Sfantul Nicolae”. Biserica a fost pictata intr-un stil cu puternice influente rusesti. Vechiul iconostas si picturile murale au fost facute de mesteri apartinand scolii Tryavna. Actualul iconostas a fost realizat in 1929 de catre profesorul Ivan Travnitsky iar icoanele sunt pictate de catre Zhelyazkov si Radoykov. Picturile murale au fost realizate in 1958 de catre profesorul Nikolai Kozhuharov si Tsanko Vasilev din Sofia. Este o pictura foarte frumoasa, restaurata recent. La intrare in partea dreapta se afla un paraclis cu hramul “Sfantul Ioan de Rila” iar pe unul dintre peretii acestuia poate fi admirata o icoana foarte frumoasa in care il vedem pe Sfantul Ioan de Rila intalnindu-se cu tarul Bulgariei. Tarul i-a adus Sfantului mai multe daruri, aur, pietre pretioase, dar si fructe. Sfantul Ioan a primit fructele insa aurul si celelalte bogatii le-a refuzat spunand ca acolo, la locul nevointei sale, nu aveau ce sa caute astfel de lucruri. Iconostasul din paraclis a fost sculptat de catre Georgi Genov din Ruse iar icoanele au fost pictate de profesorul Stefan Ivanov.”

Casa parohiala din curte dateaza din anul 1908 iar intre anii 1931 si 1934 a fost ridicata, in partea din fata a bisericii, la intrare, o constructie anexa mai inalta, cu turla, care adaposteste si paraclisul “Sfantul Ioan de Rila”.
Aici in biserica mare se pastreaza, intr-o cruce, si o particica din moastele Sfantului Gheorghe, adusa de la Vatican cu cativa ani in urma. Sfanta cruce cu moaste este pastrata in Sfantul Altar, dar la sarbatori si cand vin grupuri de pelerini este scoasa spre inchinare.

Manastirea de piatra Ivanovo

Rezervatia arheologica a bisericilor de piatra de la Ivanovo este situata la 21 de kilometri de Ruse, spre sud., la doar patru kilometri de localitatea Ivanovo. Spre deosebire de alte asezaminte monahale din Bulgaria, alcatuite de obicei din una sau doua biserici si corpuri de chilii, complexul arheologic Ivanovo reprezinta o retea de mici biserici, paraclise si chilii sapate in stanca la aproximativ 40-50 de metri inaltime pe versantii stancosi ai canionului strabatut de apele raului Rusenski Lom. Aceasta manastire a reprezentat doar o mica parte dintr-un vast complex monahal care se intindea in tot acest canion format de raul Lom, un complex monahal alcatuit din aproximativ 40 de bisericute si peste 300 de chilii in care au trait monahi isihasti incepand cu secolul al XIII-lea pana in secolul al XVII-lea cand, din cauza invaziei turcesti, viata monahala de aici s-a stins. In acele vremuri calugarii au largit pesterile si grotele naturale aflate in stanci calcaroase, transformandu-le in biserici, paraclise si chilii, intregul complex monahal avandu-l ca patron spiritual pe Sfantul Arhanghel Mihail. S-au pastrat pana in ziua de astazi 5 biserici sapate in stanca cu pictura murala: Biserica Sf. Arhanghel Mihail, cunoscuta si sub numele de Biserica Ingropata, Biserica Gospodev Dol, Biserica Sf. Teodor sau Biserica Daramata, o bisericuta unde se oficiau botezuri si Biserica Sfanta Maria, biserica principala. Pictura dateaza din secolele al XIII-lea si al XIV-lea. Impreuna cu ghidul nostru Alin Hotcoleanu urcam pe treptele de piatra pana la inaltimea unui bloc de 10 etaje pentru a admira frescele pictate in pestera care a fost candva Biserica Sf. Maria, unica din tot acest complex care este deschisa publicului larg:

“Cel mai bine pastrata este pictura murala din Biserica “Sfanta Maria”, care este deschisa pentru vizitare. Pictura este cea originala din secolul al XIV-lea. A fost doar curatata si acoperita cu un strat protecor care s-o apere de degradare din cauza blitz-urilor aparatelor de fotografiat. Frescele frumoase prin compozitie si culoare sunt bogate in motive antice. In urma desfiintarii vietii monahale, cand toti calugarii au plecat, pesterile au ramas parasite. Aici nu s-a reinfiintat nici o manastire. Aceasta pestera este doar muzeu si, dupa cum vedeti, se pastreaza doar peretii pictati ai pesterii care a fost odinioara Biserica “Sfanta Maria”. Pe peretele din partea de nord-vest sunt pictati Tarul Ivan Alexandru (1331-1370) si Tarina Teodora, in calitate de donatori, ca o ilustrare a stranselor legaturi care existau intre calugarii manastirii si Veliko Tarnovo, capitala celui de-al doilea Tarat vlaho-bulgar dar si cu Cerven, centrul episcopal, administrativ si militar situat tot in regiunea Ruse. Frescele decorative de pe tavan sunt impartite in 25 de patrate, imaginile din interiorul acestora reprezentand scene din Noul Testament cu ultimele zile din viata Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Scenele zugravite in culori foarte frumoase sunt strans legate de realitate si de viata oamenilor obisnuiti, fiind din acest punct de vedere diferite de ascetismul si austeritatea predominanta in picturile acelei perioade din Evul Mediu. Detaliile arhitecturale sugereaza o revenire a traditiei grecesti.”

Celelalte pesteri care au fost biserici din aceasta zona sunt greu accesibile pentru vizitatori, doar cercetatorii pot ajunge pana la ele cu masini de teren foarte bune. Aceste biserici de piatra au fost incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, in anul 1979.

Ruinele cetatii medievale Cerven

La 35 de km. sud de Ruse se afla unul dintre cele mai bine pastrate situri arheologice din Bulgaria, cetatea medievala Cerven, situata pe un platou montan ce strajuieste, prin versantii sai, valea raului Cerni Lom. Urcusul pe zeci de trepte, de-a lungul peretelui stancos, pana sus la fortareata merita efortul atat pentru a vedea ruinele renumitei cetati medievale dar si peisajul extraordinar care poate fi admirat de pe acest platou, cat cuprinzi cu ochii. Valea raului Cerni Lom este fascinanta cu meandrele sale si cu stancile inalte si abrupte, impresionand totodata prin bogata sa mostenire culturala si istorica. Sus pe platoul stancos inconjurat de apele raului se intind, pe o suprafata foarte mare, ruine de fortareata, de biserici, de locuinte si magazine, despartite de urmele unor strazi

In secolul al VI-lea pe inaltimile din Cerven a fost construita o fortareata bizantina dar aceasta a existat doar timp de cateva decenii. Pe locul ei, in timpul Primului Tarat Bulgar (sec.VII-XI), a aparut o mica asezare omeneasca. Despre perioada de maxima inflorire a cetatii dar si despre cauzele declinului ei ne vorbeste ghidul nostru Alin Hotcoleanu:

“Cetatea medievala Cerven a cunoscut o maxima inflorire in secolele XII-XIV, in timpul celui de-al doilea Tarat Bulgar. Era un oras medieval infloritor si se pare ca, pentru o perioada scurta de timp, a fost chiar capitala Taratului Bulgar. In cetate se afla si ruinele mai multor biserici. In total au fost 13 biserici in aceasta cetate dintre care cea mai mare a fost biserica mitropolitana. Se pare ca in secolul al XIV-lea aici a fost mitropolie din punct de vedere administrativ bisericesc. Se pastreaza aici ruinele unor cladiri administrative, ale unui palat al tarului cu o bisericuta in incinta, ruinele unui turn de aparare inalt de 12 metri. Cetatea avea strazi, avea doua rezervoare de apa, un zid de aparare gros de aproximativ 1,5 m. Toata cetatea a fost construita din piatra. Sus in cetate nu locuiau decat boierii, oamenii bogati si armata care apara cetatea. Taranii, oamenii de rand, cei saraci locuiau jos in vale in aceste imprejurimi si bineinteles munceau pentru cei bogati de sus.”

In cele doua secole de dezvoltare infloritoare cetatea a fost atacata de mai multe ori de tatari si de armata bizantina, dar lovitura fatala a venit din partea armatei otomane care a cucerit cetatea in 1388. In acea vreme, Cervenul a fost distrus de un incendiu devastator. In urmatoarele secole cetatea a cunoscut un declin treptat, ajungand in cele din urma o localitate lipsita de importanta. In secolul al XVI-lea sediul Mitropoliei s-a mutat la Ruse. Locuitorii au parasit inaltimile si s-au stabilit in vale unde conditiile de trai erau mai prielnice, iar cu timpul faimosul oras Cerven a ramas doar o amintire. Sapaturile arheologice din anii 1910-1911 si cele de mai tarziu au readus insa in atentia specialistilor dar si a turistilor urmele civilizatiei din cetatea ale carei ruine se intind pe 180 de hectare. Pe langa fortareata, castel, locuinte si magazine in cetatea Cerven au existat si cele 13 biserici, dar ruinele lor poarta acum doar numere. Biserica nr.2 si biserica nr. 10 au fost cele mai mari si impresionante, conform reconstituirilor arheologice. Urme de fresce s-au pastrat doar in biserica nr.5 si biserica nr.10 din ale caror ziduri se pastreaza de-abia 1-1,5 metri in inaltime.Tipic pentru construirea lor era alternarea randurilor de piatra cu randuri de caramida. Ne indreptam spre turnul de aparare inalt de 12 metri care marcheaza finalul vizitei printre ruinele cetatii Cerven, inainte de a cobori pe o carare abrupta pana la drumul de tara ce serpuieste paralel cu raul Cerni Lom. Lasand in urma istoria glorioasa dar si zbuciumata a acestui loc, intram dupa cateva sute de metri in pitorescul si linistitul sat Cerven, cu casele sale frumoase care se intind in panta de-a lungul soselei serpuite ce ne duce din nou spre Ruse, marcand sfarsitul pelerinajului nostru de o zi in Bulgaria.

Dorina Zdroba

inapoi

Recomandati acest site unui prieten !