PELERINAJ LA MANASTIRILE RÂNCACIOV SI SF. CALINIC

Ce, sau mai bine zis Cine ne-ar fi indemnat la un pelerinaj pe o zi geroasa de iarna, daca nu Dumnezeu Preabunul si Sfintii Lui?
Caci orice pelerinaj este o calatorie spre Dumnezeu si Sfintii Lui, o "întâlnire" cu Sfintii.
Cine este Sfântul care ne-a chemat la "întâlnire" Duminica 11 ianuarie 2009? Cine altul , decât Sf. Teodosie, începatorul vietii de obste, praznuit în aceasta zi. Iata cum s-a petrecut aceasta "întâlnire"...

Din dorinta pelerinilor de a vizita si alte manastiri decat cele binecunoscute, Centrul de Pelerinaj al Patriarhiei Române a alcatuit programe noi, spre manastiri la care pasii credinciosului obisnuit de a merge frecvent în pelerinaje nu s-au îndreptat niciodata.

MANASTIREA RÂNCACIOV

Am pornit ca de obicei dimineata, înainte de ora 7.00, pe un ger ce aminteste de Sarbatoarea Bobotezei. Ca doar este Duminica dupa Botezul Domnului. Am ajuns pentru Sf. Liturghie la Manastirea Râncaciov.

Coborand din microbuzul nostru ne întâmpina Parintele Staret Ioanichie, care parca ne astepta (bineinteles fara sa stie dinainte de sosirea noastra).

Ne-am prezentat cuviincios, întreband pe parintele care ne întâmpinase daca Sfintia Sa este Parintele Staret. Raspunzând afirmativ, parintele ne conduce în curtea bisericii vechi a manastirii.
Dumnezeu a înzestrat acest loc cu o frumusete naturala deosebita, necucerita înca de iuresul "civilizatiei moderne" specific unor "faimoase" obiective sau zone turistice. Biserica Manastirii Râncaciovului sta trist sprijinita pe schele, în cadrul minunat al padurii ce o înconjoara. Desi e iarna si padurea nu-si arata înca frumusetea, lumina soarelui încalzeste peisajul îndeajuns, dând o stralucire apoape de vis batrânei ctitorii.

Înaintea noastra sta de fapt a treia biserica a manastirii. Mânastirea Râncaciov dateaza din secolul al XV-lea, necunoscându-se prea multe amanunte despre ctitor si împrejurarile în care a fost ridicata.

Parintele staret ne spune ca s-au descoperit doua lacase anterioare pe suprafata mânastirii actuale. Prima biserica (Râncaciov 1) a existat din vremea lui Vlad Calugarul, fiind un edificiu din lemn, cu o fundatie de caramida, compartimentat în altar, naos si pronaos.
Cea de-a doua biserica (Râncaciov 2) este construita de Arsenie Soimul împreuna cu sotia sa Ana între 10 iunie 1647 si 17 septembrie 1648 si a fost o constructie de înhumare a ctitorilor. Au fost descoperite mai multe morminte si doua cripte din caramida. Biserica are plan triconc, formata din altar, naos, pronaos si pridvor deschis. Actuala biserica (Rancaciov 3) dateaza de la 1848.

Din pisania manastirii aflam ca seismul din 1940 a afectat-o grav, motiv pentru care s-au facut lucrari de consolidare intre 1941- 1944, singurele de altfel , iar dupa seismele din 1977, 1986, 1990 nu s-a mai facut nici o interventie de consolidare, iar avariile s-au agravat in timp.

Din 1996, de cand a fost reinfiintata Manastirea, parintele staret Ioanichie a tot batut drumul Bucurestiului pentru a obtine fondurile si aprobarile necesare refacerii monumentului istoric de la Râncaciov. Si de atunci nu s-au facut mai multe decât introducerea schelei din lemn care sprijina biserica atât în interior cât si în afara. Asa se explica starea deplorabila în care putem vedea astazi biserica mare a Manastirii Râncaciov.

Si pentru ca în aceste conditii nu se mai putea sluji, parintii de aici si-au facut un paraclis în apropiere, alaturi de corpul de chilii, pe un teren cumparat de la un satean.
Ar fi continuat Parintele istoria Râncaciovului, însa e timpul sa mergem la Sfânta Liturghie.
Participam asadar cu totii la Dumnezeiasca slujba savârsita de Parintele Staret alaturi de un alt parinte coslujitor, în atmosfera intima a micului paraclis de lemn.

Dupa slujba Parintele ne da binecuvantarea pentru a ne continua drumul nostru, conducandu-ne pâna în pragul bisericii. Ne e greu sa ne despartim de atmosfera calda de aici.

Însa Parintele, parca parându-i rau ca trebuie sa plecam, ne invita sa mai venim la Râncaciov pe la vara, sa stam pe iarba dupa slujba, colo jos, lânga iazul Manastirii, la marginea padurii.

Astfel, cu gândul la tainica Manastire a Râncaciovului ne continuam drumul nostru spre o alta Manastire, înca necunoscuta.

MANASTIREA SF. IERARH CALINIC

Urmatoarea manastire pe care ne-am propus sa o vizitam are hramul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, fiind situata în satul Gorganu, comuna Calinesti, relativ aproape de Râncaciov.
Oprim masina pentru a întreba un localnic, întrucât în sat nu se afla nici un indicator spre aceasta Manastire. Urmand indicatiile localnicului ajungem la Manastirea Sfântului Calinic. E situata, asa cum ne indica si numele, pe un gorgan ce-i ofera o imagine de ansamblu nu numai asupra satului, ci si asupra întregii vai ce se întinde pâna la Pitesti.

Soferul nostru ne conduce cu microbuzul pâna în curtea Manastirii, oprind in fata unei cladiri noi cu etaj, corpul de chilii al Manastirii.
Coborâm si ne prezentam parintelui iesit în pragul cladirii, uimit parca de sosirea noastra dupa Sfânta Liturghie. Acesta ne îndeamna sa mergem spre biserica veche din lemn a Manastirii.

Peisajul este cu adevarat deosebit, parca Universul tot si-a desertat frumusetea aici, în cinstea Marelui Ierarh Calinic. Si de unde aceasta frumusete daca nu de la Dumnezeu cel Preabun, care a facut sa rasara soarele Lui si peste noi, în aceasta binecuvântata zi?

Am fi stat nestingheriti sa admiram frumusetea Universului de pe acest gorgan daca usa vechii biserici din lemn nu s-ar fi deschis si un parinte nu ne-ar fi invitat înauntru.

Înaintea noastra se deschide un alt univers, cel al bisericii, mica dar totusi încapatoare pentru sute de stramosi care s-au rugat aici, uniti si încalziti de frateasca dragoste, încapându-i mai bine decât imensele catedrale ale Apusului.

Dupa cum ne spune Parintele Staret Iorest Suma, cel care ne-a primit in biserica, acest sfânt lacas dateaza de la 1744, fiind biserica satului Gorgani.
Dumnezeu i-a ajutat însa pe sateni sa-si construiasca o biserica din zid, micuta biserica din lemn ramânând oarecum în parasire. Acest lucru a determinat Episcopia Argesului sa ia în directa subordine aceasta bisericuta, devenind metoc al Episopiei, prin anii 1986-1987.
În anul 1996 a venit aici Parintele Iorest, iar metocul Episcopiei devine manastire de calugari cu viata de obste.
Parintele Iorest, cel dintâi staret, se îngrijeste de restaurarea si pictarea vechii biserici.

Noua pictura executata pe pânza a înlocuit vechile icoane, furând parca ceva din aoreola vechii biserici. Acele vechi icoane sunt acum expuse la intrarea în paraclis, aratându-ne frumusetea si caldura ce împodobeau odinioara vechilul lacas de rugaciune de pe Gorgan. Tocmai datorita vechimii lor nu se permite pastrarea lor în biserica de lemn, care nu beneficiaza de o sursa constanta de încalzire pe timpul iernii.

Dupa ce ne închinam si admiram în tihna aceste nestemate, parintele staret ne invita la Paraclisul manastirii, situat la etajul noului corp de chilii.
Noul paraclis e frumos împodobit cu o pictura în fresca, o catapeteasma din lemn sculptata, în acord cu iconostasele ce adapostesc icoanele praznicare si icoana mare a Maicii Domnului.

Si pentru ca este ziua de praznuire a Sfântului Teodosie cel Mare, începatorul vietii de obste, parintele staret ne invita sa ne închinam sfintelor sale moaste.

Nici atunci când am stabilit data acestui pelerinaj si nici când am pornit de dimineata, nu am stiut ca aceasta manastire adaposteste o particica din moastele acestui Sfânt.
Neasteptata "întâlnire" cu Sf. Cv. Teodosie. Ne-am închinat cu totii cinstitelor moaste, multumind Sfântului care ne-a chemat în acest pelerinaj minunat.
Plecam înspre Bucuresti cu gândul la tainica întâlnire cu Sf. Teodosie cel Mare de la Manastirea Gorganu.

Alin

inapoi

Recomandati acest site unui prieten !