Sfintele Paşti în Israel

Se apropie Postul Sfintelor Paşti şi creştinii se pregătesc deja pentru întâlnirea cea de taină cu Mântuitorul, ce va avea loc la sfârşitul acestei perioade. Atunci, la Înviere, când Hristos trece dincolo de piatra pecetluită a Sfântului Mormânt, la Ierusalim Sfânta Lumină se pogoară din cer vestind aceasta realitate pentru toţi creştinii:

HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI, CU MOARTEA PE MOARTE CĂLCÂND. 

În cele ce urmează prezentăm succint câteva obiective cuprinse în programul de pelerinaj pe care Patriarhia Română îl propune credincioşilor săi, în perioada Sfintelor Paşti:
           

Ierusalimul şi împrejurimile

IERUSALIMUL
Ierusalimul este Cetatea Sfântă  a celor trei credinţe monoteiste: mozaism, creştinism şi islam. Dacă pentru evrei el reprezintă sinteza tuturor gloriilor trecutului lor şi a tuturor speranţelor de viitor, pentru musulmani este a treia capitala sfântă după Mecca şi Medina prin importanţa sanctuarelor de pe Muntele Moria: Domul Stâncii şi Moscheea El-Aqsa. Pentru creştini Ierusalimul este Cetatea Sfântă prin excelenţă pentru că pământul lui a primit Jertfa de sânge a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Prima menţiune despre Cetatea Sfântă o găsim în Sfânta Scriptură în  cartea Facerea la capitolul al XIV-lea, când Melchisedec, regele Salemului şi  preot al Dumnezeului celui Preaînalt, îl binecuvântează pe Avraam, prin anul 2000 i.Hr. Pe vremea aceea, numele oraşului era simplu Salem (Salom, Pace), adică Însuşi numele lui Dumnezeu, Iahve Salom, adică "Domn al Păcii".
Pentru pelerinii creştini fiecare loc din Ierusalim are o însemnătate deosebită. Aici în Ierusalim Mântuitorul Hristos a fost răstignit, dar a şi înviat, aici Maica Domnului a rămas împreună cu Sfinţii Apostoli în aşteptarea Pogorârii Sfântului Duh la Cincizecime şi tot aici primul mucenic Ştefan, şi-a dat viaţa pentru mărturisirea credinţei în Hristos.

Dacă ar fi să ierarhizăm din punct de vedere al sfinţeniei locurile din Ierusalim, cel mai sfânt loc este pentru creştini Mormântul Domnului. Acesta se află în Biserica Învierii, un complex bisericesc ce cuprinde ultimele staţii din Calea Crucii. Este locul unde Mântuitorul Hristos a fost înmormântat după ce a fost coborât de pe cruce. Ce este minunat la acest mormânt? Faptul că este gol. Hristos a înviat după 3 zile şi s-a înălţat la cer. Dovada prezenţei Sale în cer se materializează în fiecare an, când de sfintele Sărbători ale Paştelui, în Sâmbăta Mare, pe la orele prânzului, se coboară din cer Sfânta Lumină, lumină imaterială pentru câteva zeci de secunde, considerată fiind cea mai mare minune a ortodoxiei.

Până la Sfântul Mormânt, creştinul poate păşi pe Via Dolorosa (Calea Crucii), drumul pe care Domnul L-a parcurs cu Crucea în spate, de la locul întemniţării Sale până la Golgota. Mergând pe această cale a durerii, pelerinul poate rememora momentele în care Mântuitorul a căzut sub greutatea Crucii, s-a întâlnit cu femeile Ierusalimului sau cu Veronica care ştergându-i faţa cu o mahramă, primeşte cea mai mare binecuvântare pe care Hristos o lăsa lumii – imaginea feţei sale rămasă întipărită pe ştergar, prima icoană creştină.

Intrarea în Cetatea Ierusalimului se poate face prin mai multe porţi, însă pentru cel ce doreşte a merge pe Calea Crucii, intrarea se face pe Poarta Sf. Ştefan, aflată în apropierea locului unde primul mucenic îşi dădea viaţa, îmbrăţişând modelul hristic al iertării „Doamne iartă-le lor, că nu ştiu ce fac”. Din păcate Biserica Sf. Ştefan este mai tot timpul închisă publicului, însă trecând pe lângă ea, nu putem să nu ne aducem aminte de curajul, tăria şi credinţa acestui tânăr înflăcărat de dragostea pentru Hristos.

În faţa acestei porţi se află Muntele Măslinilor, un loc mult iubit de către Domnul, amintindu-ne că la poalele lui se află grădina Ghetsimani, loc de retragere pentru rugăciune, dar în acelaşi timp, loc de tristeţe pentru neamul omenesc, pentru că aici, omul l-a trădat pe Dumnezeu pentru 30 de arginţi.
Tot în această grădină se află şi Mormântul Maicii Domnului, biserica-grotă adăpostind şi un alt mare odor: icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Ierusalimitiţa. Şi aici creştinul va găsi locul gol, pentru că Hristos şi-a împlinit promisiunea făcută Maicii Sale, de a o ridica cu trupul la cer, şi de a o aşeza alături de Tronul său dumnezeiesc.

Privind spre vârful muntelui Măslinilor, vedem o mănăstire impunătoare – este Mănăstirea Eleonului, locul de unde Mântuitorul s-a înălţat la cer, promiţându-le Sfinţilor Apostoli trimiterea Sfântului Duh.
Coborând spre Ierusalim, întâlnim mai multe mănăstiri – Mănăstirea Tatăl Nostru, ridicată pe locul unde Mântuitorul i-a învăţat pe ucenicii Săi Rugăciunea Domnească, Mănăstirea rusă Maria Magdalena, Mănăstirea Dominus Flevit, situată pe locul unde Domnul a plâns pentru Ierusalim, sau Mănăstirea celor 12 naţiuni, ce adăposteşte piatra pe care a fost trădat Domnul situată la marginea Grădinii Ghetsimani.

Un alt munte sfânt al Ierusalimului este Muntele Sion. Aici pelerinul poate pătrunde în Foişorul Cina cea de Taină, locul unde Mântuitorul a cinat în Joia Mare cu ucenicii Săi, şi de asemenea locul Pogorârii Sfântului Duh în chip de limbi de foc peste Sf. Apostoli. La parterul acestei clădiri se află mormântului psalmistului David, vizitat atât de creştini dar şi de evrei, iar la câteva zeci de metri se află Biserica Adormirii Maicii Domnului, ridicată pe locul unde a fost casa în care Sf. Fecioară a locuit până la Adormirea sa.

Multe sunt locurile sfinte din Ierusalim. Eu am enumerat doar câteva în speranţa că oricine va citi se va umple de dorinţa de a veni şi a călca pe urmele paşilor Mântuitorului.

BETHLEEM (casa pâinii) – locul unde se naşte Mântuitorul Hristos, în ieslea oilor, înconjurat fiind de păstori şi magi veniţi din depărtări. Aici se pot vizita Biserica Naşterii, cel mai vechi edificiu păstrat aproape intact, ridicat de Împărăteasa Elena în anul 335, Grota celor 14.000 prunci, ce comemorează masacrul comandat de Irod regele Iudeii pentru a fi ucişi pruncii de parte bărbătească de până la 2 ani, peştera lui Ieronim, locul unde acesta a scris Vulgata, traducerea în limba latina a Bibliei, Câmpul Păstorilor, locul de unde păstorii au văzut steaua etc.

EIN KAREM – este orăşelul situat în apropierea Ierusalimului, supranumit „patria sfântului Ioan Botezătorul”. Aici, în casa lui Zaharia şi a Elisabetei, s-a născut „cel mai mare om născut din femeie”, Înaintemergătorul Domnului, sfântul Ioan Botezătorul. Pe locul casei a fost ridicată o biserică la subsolul căreia se pot observa ruinele acesteia. Tot aici a venit Sfânta Fecioară Maria să se întâlnească cu verişoara ei Elisabeta, locul întâlnirii fiind la o fântână, numită Fântâna Mariei.

Zona de lângă Marea Moartă - Ierihon

IERIHON (oraşul palmierilor) – cel mai vechi oraş din Israel, datând de peste 10.000 ani. Deasupra oraşul tronează Muntele Carantaniei, pe vârful căruia, Hristos a postit 40 de zile si 40 de nopţi, înainte să iasă la propovăduire. Acolo s-a ridicat Mănăstirea Ispitirii, în amintirea  faptului că, după încheierea acestei perioade, Mântuitorul a fost ispitit de diavol. La Ierihon, pelerinul român are de ce să fie mândru. Din donaţiile venite din ţară, Patriarhia Română a ridicat o mănăstire de maici de o deosebită frumuseţe, care aduce aminte de prezenţa neîntreruptă a românilor în Ţara Sfântă. Tot in Ierihon se află şi Dudul lui Zaheu, care ne aminteşte de intrarea lui Hristos în casa acestui vameş şi de minunea tămăduirii orbului Bartimeu.

PUSTIUL HOZEVA – un zonă deşertică situată lângă oraşul Ierihon, loc unde sute de monahi de-a lungul timpului s-au retras pentru a-şi dedica viaţa rugăciunii şi trăirii in Dumnezeu, locuia atât în mănăstiri cât si în sihăstrii sau chilii săpate in pereţii stâncilor. Astăzi o singură mănăstire mai dăinuie aici, Mănăstirea Sf. Gheorghe, ce adăposteşte moaştele unui sfânt român, Ioan Iacob Hozevitul.  Deasupra mănăstirii se află peştera in care Sf, Ilie s-a sălăşluit atunci când era căutat de soldaţii regelui Ahab. Mare bucurie pentru români atunci când ajund, nu cu uşurinţă, să se închine unui sfânt de al neamului nostru, care ţine flacăra rugăciunii mereu aprinsă pe tărâmul Domnului nostru Iisus Hristos.

MAREA MOARTĂ şi QUMRANUL – situată la –417m sub nivelul mării, Marea Moartă este lacul cu cea mai sărată apă din lume. Bogată în minerale, capacităţile terapeutice ale apei au fost lăudate de nabateeni, Cleopatra regina Egiptului, romani şi chiar Aristotel. Tradiţia spune că cele două cetăţi Sodoma şi Gomora au fost acoperite de apă, şi astfel nici o vietate nu poate trăi în acest mediu acvatic. 

În grotele care se află în nord-vestul mării, în zona numită Qumran, între anii 1947-1956 au fost găsite Manuscrisele de la Marea Moartă. Peste 500 de manuscrise, în limbile ebraică şi aramaică, au fost considerate de specialişti dovada aplicării legii lui Moise la poporul iudeu.

Lângă oraşul Ierihon, se află o mănăstire ortodoxă, MĂNĂSTIREA SFÂNTULUI GHERASIM de la Iordan. Aceasta a fost un mare părinte al pustiei care retrăgându-se lângă apa Iordanului a înfiinţat o mănăstire, mare parte din viaţa sa fiind slujit de un leu.

Tel Aviv-ul şi împrejurimile

LOD (LIDA) -  orăşel situat în imediata apropiere a aeroportului Ben Gurion, unde se află o Biserică Ortodoxă ce adăposteşte mormântul şi o parte din moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Ecumenismul este reprezentat în chip strălucit in acel loc, deoarece coexistă aproape lipite una de cealaltă o biserică ortodoxă, o sinagogă şi o moschee.

TEL AVIV – Yafoo (Yope) – cel mai mare port al Israelului, centrul comercial important al bijuteriilor şi al diamantelor, Tel Aviv-ul are şi o istorie ce ne aduce aminte de timpurile în care Apostolii lui Hristos propovăduiau credinţa pe aceste meleaguri. În Yoppe a locuit Sfântul Apostol Petru când slujitorii sutaşului Corneliu îl căutau pentru a-l pofti în casa acestuia. Tot aici o învie pe Tavita. Fiind un port important încă din vremea Vechiului Testament, de aici plecau principalele rute comerciale, astfel încât profetul Iona pleacă din Yoppe spre Ninive. În portul oraşului a debarcat şi Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca în călătoria sa spre Sfântul Mormânt, schimbându-şi apoi radical viaţa, plecând spre pustie unde a locuit timp de 40 de ani, până la moartea sa.

GALILEEA

MUNTELE TABOR – este muntele unde a avut loc Schimbarea la Faţă a Domnului. Deoarece poporul lui Israel îl confunda pe Hristos cu Ilie, Ieremia sau unul dintre prooroci, Mântuitorul in  prezenta a trei Apostoli - Petru, Iacov şi Ioan - s-a schimbat la Faţă, arătându-şi Dumnezeirea.
Biserica de aici simţi că ne aparţine nouă românilor. Parcă simţi că vii acasă din două motive. Primul ar fi acela că ctitori ai acestui aşezământ monahal sunt arhimandritul Irinarh Roseti şi ucenicul său Nectarie Banu. Al doilea motiv de bucurie ar fi faptul că aici se nevoiesc 4-5 măicuţe din România, care însă „transfigurate” de faptul că slujesc într-un loc atât de înalt, duhovniceşte vorbind, au cam uitat limba străbună şi răspund chiar în faţa românilor în limba greacă.

NAIN – în drumul de la Muntele Tabor spre Râul Iordan se trece pe lângă un mic sat pe nume Nain. Aici Mântuitorul a făcut o minune pentru o văduvă care avea un singur fiu şi care fusese răpit de moarte. Iisus s-a oprit din drumul Său şi l-a înviat pe tânăr, redându-l mamei sale. Din punct de vedere turistic acest loc nu reprezintă vreo importanţă, astfel încât toate autocarele trec rapid pe lângă intersecţia ce indică prezenţa acestui sat.

MUNTELE FERICIRILOR – având o înălţime de 560 metri şi fiind situat la 7 km de oraşul Tiberias, acest munte a fost locul unde Domnul a rostit Predica de pe Munte, în care se găsesc şi cele 9 Fericiri. Cele noua Fericiri cuprind adevăruri morale necesare întemeierii Împărăţiei Mesianice de către Mântuitorul Iisus Hristos. Domnul nu le-a dat sub formă de porunci, ci în chip de "fericiri", pentru a sublinia caracterul liber al moralei creştine.

TABGHA – biserica de aici a fost ridicată pe locul unde Mântuitorul a săvârşit minunea înmulţirii celor 5 pâini şi 2 peşti. După una din predicile Sale, făcându-se seară, unul din ucenici îl roagă pe Domnul să dea drumul mulţimii pentru a-şi procura hrana din satele aflate în preajmă. Răspunsul lui Hristos îl nedumereşte pe ucenic – îi cere ca ei, ucenicii să le dea să mănânce. Cum să hrănim noi atâtea de persoane, având doar 5 pâini şi 2 peşti, parcă îşi spuneau apostolii. Şi totuşi Iisus se referea la hrana cea duhovnicească pe care aceştia urmau să o răspândească în lume. Cât despre mulţimea aceea, după ce Domnul a binecuvântat bruma de mâncare, s-au săturat 5000 de bărbaţi, afară de femei şi copii, rămânând şi 12 coşuri pline cu firmituri.
           
CAPERNAUM – oraş iubit de Mântuitorul Hristos, pe unde trecea de fiecare dată când ajungea în Galileea. Aici a vindecat-o pe soacra lui Petru, pe un demonizat, pe paraliticul adus pe un pat de cei patru prieteni ai săi prin acoperişul casei sau pe sluga sutaşului care venise cu umilinţă să ceară tămăduirea slujitorului său şi tot aici rosteşte Iisus pilda datornicului cu 10.000 de talanţi.
Ce a rămas astăzi din oraşul Capernaum, este un site arheologic ce cuprinde ruinele sinagogii precum şi a numeroase case situate lângă aceasta. Pe ruinele casei soacrei Sf. Petru s-a ridicat într-o viziune modernistă o Biserică romano-catolică.   

La poartă se află o statuie de bronz a Sf. Petru ţinând în mână o cheie şi având la picioare un peşte, ceea ce ne duce la ideea că aici, Petru era verhovnicul Apostolilor, dar totodată ne aduce aminte faptul că, peştele a fost un simbol al creştinismului, cuvântul ihtis (peşte) fiind iniţialele mărturisirii noastre că Iisus Hristos este Mântuitorul.

MAREA GALILEII – numită şi Lacul Ghenizareth este principala sursă de apă potabilă în Israel, şi de asemenea, furniza hrană pescarilor din satele de pe malul acesteia. Această mare, situată sub nivelul mării continentale, a fost „martoră” la mersul pe apă a lui Hristos şi la chemarea Sfântului Petru sau la potolirea furtunii de către Mântuitorul Hristos. A furnizat atâta hrană la cuvântului Domnului, încât pescarii, care toată noaptea nu prinseseră nimic au rămas uimiţi de mulţimea peştilor care aproape rupeau plasele.

RÂUL IORDAN – acest râu cu o lungime de 322 km, îşi are izvoarele în Liban, alimentează Marea Galileii (cu apă potabilă) şi se varsă în Marea Moartă. În această apă Sfântul Ioan Botezătorul îl botează pe Iisus, moment în care avem prima Epifanie (arătarea Sfintei Treimi) în Noul Testament – se aude glasul Tatălui din cer care spune: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit”, Fiul se boteza în apa Iordanului, iar Sfântul Duh  se aşeza deasupra Lui în chip de porumbel. La data sărbătorii Botezului Domnului, în fiecare an, se produce o minune dumnezeiască, apele Iordanului se întorcându-şi mersul lor firesc pentru câteva clipe. 

CANA GALILEII - aici Mântuitorul a săvârşit prima minune atunci când, la rugămintea Maicii Domnului,  transformă apa în vin la o nuntă. În biserică sunt expuse două vase din piatră, care datează de acum 2000 de ani, vase folosite la ritualurile de spălare ale iudeilor, şi care conform Tradiţiei au fost folosite la nuntă. De asemenea Biserica adăposteşte moaştele Sf. Simon Zilotul, care potrivit Tradiţiei, a fost mirele din Cana Galileii şi unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Iisus Hristos.

NAZARET (Neter = odrasla) –  oraşul speranţei, este locul în care îngerul Gavriil aduce Sfintei Fecioare Vestea cea Bună.  În Nazaret bătrânul Iosif, Sfânta Fecioară Maria şi Pruncul Iisus se reîntorc după fuga din Egipt (Matei 2,23) şi tot aici Pruncul Iisus (Luca 4, 16-22) şi-a petrecut copilăria şi de unde la vârsta de 12 ani a făcut călătoria de Paşti la Ierusalim. 
Un obiectiv important în Nazaret este Biserica Ortodoxă “Sfântul Gavriil” ce adoposteşte Fântâna Sfintei Fecioare Maria. În această biserică românii vor avea bucuria descoperii unei inscripţii în limba noastră şi a unei fresce cu chipul Sfântului Ioan de la Suceava, deoarece pictura a fost executată de către iconarii români Mihail, Gavriil (†) şi Nicolae Moroşanu.
Tot în Nazaret se află şi biserica romano-catolică cu hramul Bunei Vestiri ridicată pe ruinele casei bătrânului Iosif. În curtea interioară se află o veritabilă expoziţie cu icoane reprezentându-o pe Maica Domnului trimise din diverse părţi ale lumii, printre care şi România.

Zona de nord

CEZAREEA – important obiectiv arheologic, al cărui nume vine de la Cezar Augustus, construit de Irod cel Mare pe malul Mării Mediterane. Important şi luxos oraş al lumii antice, păstrază urme ale lumii greco-romane bizantine cum ar fi amfiteatrul, băile termale, apeductele. Distrus  în timpul luptelor cruciate în 1291, astăzi este practic un vestigiu arheologic. În creştinism a jucat un rol important. A fost oraşul încreştinat de către diaconul Filip, unul din cei 7 diaconi aleşi de Sf Apostoli, Sf Ap Petru îl botează aici pe sutaşul Corneliu, deschizând astfel uşa Bisericii lui Hristos la neamuri, Sf Ap Pavel a trecut de mai multe ori  pe aici însoţit de ucenicii săi, fiind închis chiar 2 ani în această cetate, până când acesta a cerut să fie judecat la Roma iar muceniţele Marina şi Iuliana au primit a pătimi pentru Hristos, în această cetate.

HAIFA – principal port în bazinul Mării Mediterane, este al treilea mare oraş al Israelului. S-a dezvoltat în special ca centru industrial, existând şi o zicală în Israel care spune: “Ierusalimul gândeşte, Tel Aviv-ul petrece şi Haifa munceşte”. În acest oraş trăiesc laolaltă, evrei, musulmani şi creştini.
În Haifa găsim muntele Carmel, de unde se vede o panoramă splendidă asupra întregii văi a Jesreelului. Principalul obiectiv al unui pelerinaj, îl reprezintă mănăstirea “Stela Maris”, unde se află peştera SF. Prooroc Ilie Tezviteanul.

Pr. Catalin Niculescu

inapoi

Recomandati acest site unui prieten !